Istoria Colegiului National Petru Rares – Piatra Neamt

Colegiul Național ,,Petru Rareș” s-a înființat în baza legii învățământului, adoptată în 1864, în vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, după model francez. Din 1865, autoritățile locale ale Comunei urbane Piatra-Neamț au cerut mereu Ministerului Instrucțiunii Publice înființarea unui Gimnaziu pentru băieții ce terminau clasa a IV-a la școlile din oraș și din județ – clasa a V-a de acum fiind clasa I a Gimnaziului, ca primă etapă a studiilor liceale. Deoarece Ministerul amâna înființarea Gimnaziului din lipsă de fonduri, autoritățile locale au ales să finanțeze ele noua școală. Actul constitutiv al gimnaziului din Piatra Neamț este considerat Ordinul nr. 13797 al Ministerului Instrucțiunii prin care au fost numiți ca profesori ai gimnaziului, Calistrat Hogaș (pentru partea literară și director), iar pe Ion Negre pentru partea științifică. Numirea ca director a lui Calistrat Hogaș s-a datorat faptului că acesta obținuse, la concursul organizat în septembrie 1869, medie mai mare decât I. Negre.2 La 27 noiembrie 1869 a avut loc festivitatea de deschidere a cursurilor gimnaziului clasic din Piatra Neamț, în prezența autorităților locale și a directorilor școlilor primare din oraș.

În evoluția gimnaziului se disting două etape: între 1869 – 1878, când a funcționat ca gimnaziu clasic și între 1878 – 1897, când a funcționat ca gimnaziu real. În privința numelui au existat mai multe opinii: profesorii școlii au propus numele de „Elena Doamna” sau „Petru Rareș”, Primăria susținea numele cărturarului „Gheorghe Asachi”, dar Prefectura a hotărât ca „în amintirea eforturilor făcute de oraș la înființarea sa să fie numit Gimnaziul Piatra”, nume care s-a păstrat până în 1893, când „toate școlile primiră denumiri Ministerul Cultelor și Instrucțiunii îl numi „Petru Rareș” și cu acest nume rămase și după transformarea lui în liceu. Din 1897, odată cu înființarea clasei a V-a de atunci, a IX-a acum, Gimnaziul a devenit Liceul de Băieți ,,Petru Rareș” din Piatra-Neamț. Trebuie să precizăm că până în 1948, cu excepția învățământului primar, care era mixt, restul școlilor secundare – gimnazii și licee – erau diferite pentru băieți și fete, inclusiv în privința programei de studiu.

În 1897 a început organizarea bibliotecii liceului, iar în 1905-1906 au fost înființate societățile de lectură, de muzică și sport ale elevilor și a început publicarea anuarului liceului. Biblioteca a fost înființată în anul școlar 1896-1897 prin donațiile a doi editori de carte din Craiova-Ralian și Ignat Samitca, îmbogățită prin donații făcute de elevi, astfel ajungând să dețină 53 de volume. În 1900, societatea Filantropia s-a desființat, iar soldul de 120 lei a fost destinat bibliotecii, sub forma a 16 volume științifice în limba franceză. Între 1898-1905 au intrat în patrimoniul liceului fondurile de carte ce au aparținut bibliotecii fostei Societăți pentru învățătura poporului român și lui Grigore Lazu (mai bine de 400 de volume). O donație importantă a venit și din partea Academiei Române.

Izbucnirea Primului Război Mondial a afectat funcționarea liceului, deoarece armata s-a instalat în mai multe săli de clasă, mai mulți profesori au fost concentrați, iar postul de bibliotecar a fost desființat. Odată cu intrarea României în război, la 15 august 1916 liceul a devenit spital al Crucii Roșii. Biblioteca a fost mutată într-o casă particulară, unde a rămas până după terminarea războiului. Din 1920 și până în 1934, la conducerea bibliotecii s-a aflat profesorul de limba română George Mihăilescu. În acești ani numărul volumelor s-a ridicat la 9000, fără colecțiile de ziare și reviste. În 1931-1932 s-au înființat bibliotecile de clasă.